Primul meu Crăciun

              Crăciunul: fuse şi se duse. Şi eu nu l-am văzut pe faimosul Moş, deci clar e dubioasă treaba cu el. Să vă povestesc:     

           Ziceam aseară că mă apuc să îl aştept. Am stat, am stat…nu a venit. Am simţit că mi se închid ochii…Nu mai ştiu cum am adormit, pe nesimţite.Dimineaţă m-am trezit la 6. M-am uitat în stânga, în dreapta, nimic. I-am trezit si pe mama şi pe tata ca să vedem care-i treaba, unde-i Moşul? Când ne uitam noi care încotro (fiecare privea în alt colţ de camera, ca să fim mai eficienţi şi să găsim ceva mai repede), o văd pe mama că se dă jos din pat şi vine cu o scrisoare în mână. Fusese băgată pe sub uşă.

Transcriu aici, integral, scrisoarea:

                                                                                                                           24.XII.2009 Ora 2

                                                                                                                •pe acoperişul casei lui Mircea

                                                                                                                                   Brrr!

                                                                       Dragă Mircea,

                       Am primit NUMEROASELE tale scrisori. Le-am citit cu atenţie. Ţi-am citit şi blogul. Am râs mult şi eu şi renii şi elfii. Până şi spiritul Craciunului râdea. Râdeam toţi . Ho, ho, ho!aşa râdeam. A auzit până şi nevastă-mea, doamna Craciun. Nu i-am zis de ce râdeam. Că după aia ar fi început şi ea şi uita să mai faca sarmale, cozonaci şi ce se mai face de ziua mea. Rămâneam nemâncaţi cu tine! Eşti nostim tare,măi băiete!

                          Am facut mare şedinţă şi ne-am gândit ce cadou să îţi facem ţie în mod special. Şi am zis aşa: cum tu faci parte dintr-un clan numeros (că voi sunteţi clan acolo, măh, şi tu ai bafta să fii ăl mai mic şi te pupă toţi, am văzut eu) şi toată ziua primeşti jucării şi hăinuţe, noi trebuie să îţi aducem altceva. Da…dar ce?! Şi ne-am gândit cât ne-am gândit şi trebuie să recunosc că abia ieri seară am ajuns la o hotărâre. Dar până am făcut sacul tău, până m-am pornit la drum, până am reusit să îmi fac loc pe la voi pe acolo prin nămeţi, nu ştiu ce s-a întâmplat…Tu ştii că eu intru pe horn de obicei. Ei bine când am ajuns la hornul tău, şoc şi groază: ieşea fum!!Ce să fac şi cum să intru! Că eu te cunosc şi am văzut că vorbeşti mult şi spui tot şi imediat mi-am văzut imaginea distrusă de tine cu vreun post pe blog cu titul „Santa sucks!”. Mi s-a făcut rău, ce să mai! Am dat roată la casă, am incercat să deschid o fereastră…nimic!M-am uitat pe la bunica-ta pe la horn, dar era mic şi eu sunt gras, nu am putut! Plus că sunt sătul de babe, nu am chef să mai intru peste ele şi când dorm!Şi uite aşa, m-am aşezat cu spatele sprijinit de hornul tău, am despachetat un cadou pe care îl aveam pentru vecinul tău şi m-am apucat să scriu pe spate, că era hârtie albă!Uite ce îmi faci tu mie! Deci ai înţeles acum de ce ai tu în momentul ăsta scrisoarea asta în faţă. Şi sper că apreciezi şi faptul că mă chinui să îţi scriu în frig şi în întuneric.

                         Aşa…hai să nu îţi mai scot ochii atât şi să îţi spun care-i treaba.

                       Eu ţie ţi-am pus în sac aşa (vezi că sacul e în faţa uşii): 365 de sticle şi borcănele (ca să îţi ajungă până la anul când vin iar) cu veselie, simţul umorului, cuminţenie, bucurii, răbdare, creştere şi minte. Am văzut că ai început şi tu să mănânci diverse, aşa că o să iţi amestece mama ta în mâncare câte puţin, aşa că ai grijă să mănânci zilnic tot. Vezi că borcanul ala cu răbdare trebuie să îl împarţi cu ea şi cu tatăl tău. Oricum nu ţi-ar fi plăcut să mănânci singur, că e cam amară la gust, dar ascultă un om bătrân, e necesară. Nici ăla cu cuminţenie nu e chiar cu gust de ananas aşa, dar merge. De asemeni ai acolo o recomandată pentru Zâna Măseluţă, că ştii că la un moment dat o să treacă şi ea pe la tine cu ceva dinţi anul ăsta. Mai ai o recomandată şi pentru firma BMW, ca să îţi monteze un sistem Turbo imediat ce o sa o iei din loc. Lucru care sunt convins că se va întâmpla tot anul ăsta. Şi ţi-am strecurat şi trei permise pe care scrie “scuze, mămico”,“scuze, tăticule”şi pe ultimul scrie simplu “scuze”ca să îl poţi folosi pentru mai multe persoane. Or să îţi folosească, ai să vezi, te învaţă Moşul: le arăţi când faci trăznăi. Dar ai grijă să nu faci multe, că nu sunt cu uz nelimitat. Le arăţi când ştii că ai greşit sau că ai făcut ceva rău. Mămicile şi tăticii sunt uşor impresionabili şi or să fie încântaţi, te asigur. Cam asta e în sacul tău. Eu sper să fii mulţumit. Ai să vezi că dacă mănânci din ce ţi-am pus acolo, aşa cum ţi-am recomandat eu, ai să fii fericit tot anul şi toate au să îţi meargă bine. Eu aşa am făcut şi am ajuns la vârsta asta şi vezi şi tu cât mă iubeşte lumea.

                       Acum închei scrisoarea, că am îngheţat aici la tine pe casă. Îmi pare rău că nu te-am cunoscut, dar la anul negreşit vin mai devreme. Pentru că ştiu că ai vin fiert pe sobă, pentru mine şi mi-e poftă, sper că nu te superi dacă mă servesc singur cu o sticlă din beci de la tine. Îmi face doamna Crăciun acasă. Era mişto dacă puteam să îl beau la tine şi cu tine, abia nu mai vedea, că e tare cârcotaşă când aude de băutură. Dar lasă că mă descurc eu, îi dau şi ei o cană, văd eu ce fac. Aşa că măi Mircea, îţi doresc multă sănătate şi ai grijă mâine să tragi un chef pe cinste cu ai tăi.

Hai noroc şi să ne vedem cu bine la anul!

Cu mult drag, Moşul!

Nu ştiu cum aţi fi reacţionat voi la aşa scrisoare, dar sincer vă spun, pe mine m-a emoţionat. Mi-am început ziua râzând. Că o fi scris el, că o fi scris altcineva nu ştiu. Sacul era acolo totuşi.

L-am verificat şi am pus borcănelele la locul lor.

Apoi, m-a îmbrăcat mama şi m-am dus la biserică, la împărtăşit. Da, iar era să mă îmbat ca data trecută!Numai că am cam ţinut gura închisă de data asta şi am făcut şi gălăgie!Păi unde s-a mai pomenit să bei de la ora 8 dimineaţa? M-am ameţit numai puţin, aşa că m-am întors acasă şi m-am culcat. M-am trezit la ora mesei. Avea Moşul dreptate că o să primesc jucării şi hăinuţe. Nu ştiu cum să vă fac un rezumat,toată ziua asta fost o combinaţie de: “Iarta-mă”( eu am stat cuminte şi am mâncat supa de legume, fără să mă mai murdaresc şi prin urechi, ca să mă ierte toată lumea pentru mizeria de zilele trecute) “Din dragoste”(am primit cadouri şi declaraţii de la toată lumea) ,“Tânăr şi neliniştit” (ăsta am fost eu dimineaţă la biserică, pentru că nu am stat liniştit să imi dea preotul vinul şi l-am împrăştiat pe el), “Cireaşa după tort”(că am participat la o masă din asta cum fac ăia la emisiune, cu pregătiri şi cu musafiri) , “Tezaur folcloric” (au venit unii cu colindul fix când eram la masă, nu ştiu ce căutau că în ziua de Crăciun lumea stă acasă, dar i-am primit, i-am ascultat şi le-am mulţumit ), “Surprize, surprize” (o să pun poze legat de asta, s-au reunit câteva familii de animale de pluş la mine acasă) şi “Cronica cârcotaşilor” (că am analizat cu mama şi cu tata tot ce am primit)

Am dormit puţin şi acum mă apuc să mă joc cu mama, mănânc cereale mai târziu, fac nişte poze şi revin.

Am revenit.

Acum să detaliez de ce am spus că a fost ca la Surprize, surprize, cu reuniuni de familii.

Nu ştiu dacă o mai ţineţi minte pe Relly, răţuşca mea primită în septembrie, când aveam 3 luni. Ei bine, ieri am primit un pachet-surpriză de la Ayan. Când l-am deschis am rămas mut de emoţie: iubitul lui Relly, Geacsăn era îngrămadit acolo! Doamne, vă daţi seama câtă bucurie! Un miracol care numai de Crăciun se putea întâmpla: Geacsăn a făcut cercetări peste cercetări şi a descoperit că iubita lui Relly s-a ascuns aici, în satul ăsta aproape rupt de realitate (vorba vine, avem şi net şi cablu, nah!) aşa cum în vechime fetele dezamăgite în dragoste se ascundeau la mănăstiri. Nu ştiu exact care e povestea lor, că de când s-au văzut numai se pupă, nu ai cu cine să discuţi! Mulţumim complicelui nostru, mama lui Ayan, care a facut ca această întâlnire minunată să aibă loc. Şi îi mulţumim şi lui Ayan, care a renunţat la Geacsăn şi i-a redat libertatea, pentru ca el să poată să-şi întemeieze o familie, aici, unde peste câteva luni o să dea iarba şi or să se plimbe toată ziua pe şanţuri cu copiii lor.

Tot ieri a fost pe la noi mama spirituală a lui Aurică. Toată lumea cred că îl ştie deja şi pe Aurică. Şi vă aduceţi aminte cum acum ceva timp am primit de la iubita mea, Alexandra, pe Omid. Ei bine, mama (spirituală) a lui Aurică a scos din sacoşa de cadouri…pe Omidee!Altă familie reunită, alte lacrimi de bucurie!Alte pupături, altă nuntă. Şi peste câteva luni şi aştia or să se plimbe fericiţi prin copaci, sa roadă frunze cu copiii lor, Omiduţii. Mulţumim complicelui nostru, mama lui Aurică.

Brusc, m-am simţit pentru câteva clipe un potenţial succesor al lui Mircea Radu, camera mea a fost pentru o zi fix cum e chestia aia în care bagă el lume şi le arată iubiţii sau iubitele la televizor. Presimt o continuare în sezonul viitor, pentru că l-am primit şi pe Veveriţ, un tip de treabă din câte am văzut, dar cu inima frântă, câtă într-una melodia aia veche, I will survive a Gloriei Gaynor!

Înainte să închei această minunată zi, cred că vă întrebaţi de ce pe mine scrie că mai vreau un fraţior.

Păi din moment ce eu sunt atât de mişto, m-am gândit că un frate ar fi şi el la fel de mişto şi prin urmare am fi doi tipi mişto. S-ar naşte si un oarecare spirit de competiţie, care ar duce la creşterea proporţiei de mişto.Din toate punctele de vedere.

Acum mă duc să mă aşez în pat şi să mă gândesc la Alex a mea, că tare îmi este dor de ea. De câteva zile tot ascult o melodie…

Crăciun fericit!

 

În Ajun de Crăciun

Astăzi m-am trezit cam obosit după şedinţa foto de ieri. Plus că toată lumea se agită cu pregătirile de Craciun şi dimineaţă am fost cam nebăgat în seamă.

Am fost cu mama pe la magazin, la cumpărături. Eu am stat cuminte pe scaun.Nu că aş fi putut să fac şi altceva, având în vedere cum eram îmbrăcat.

Am primit astăzi dimineaţă şi un pachet de la  Moş Crăciun, dar despre asta o să scriu mai pe larg puţin mai târziu.Când am venit de la magazin au venit şi un nene-capră. Era o capră mai ciudată aşa, de fapt cred că era o capră neagră, din aia de e pe cale de dispariţie în vârful muntelui. M-am speriat, am început să plâng şi le-am dat bani să plece. Iarbă nu au vrut. Şi evident nici nu aveam. E iarnă, de unde iarbă, măh?Poate doar din aia de tras pe nas, dar nici din aia nu am.Încă.

Am uitat, dar acum două zile când am fost în excursie la bunicul celălalt, am văzut căprioare, ia să caut poza să arăt aici.

După-amiază am fost tare cuminte. M-am jucat singurel cu jucăriile, până m-a luat somnul.

Şi pentru că ieri am fost foarte bun în filmuleţe, azi deja am trecut la filme comedii -horror şi de acţiune, în rolul principal. Nu este recomandată vizionarea de către persoane care suferă. Care suferă cu orice. Mai ales cu stomacul.

Ceea ce se vede pe faţa mea este supă de legume. E cam greu cu direcţia când vine linguriţa. În general nu ma lasă mama să ma murdăresc aşa, dar acum în film a zis că joc cum vreau eu…

Am adormit instant după masă…

M-am trezit, am făcut inventarul la ce am găsit în puşculiţă şi am convins-o pe Ludmila că e bine să ţin eu banii în casă, pentru că eu aduc mai mulţi. Şi ea e prea vacă oricum, fireşte că nu e în stare să producă nimic.

Acum nu ştiu ce să fac, cred că mă duc să fierb o cană de lapte şi una de vin: vinul îl beau şi laptele îl pun sub brad, să îl bea Moşul când o veni. Dacă o veni.

Pupici şi să vă aducă Moşul în noaptea asta câte un sac de bucurii, să vă ajungă tot anul care vine!

Paparazzi

Astăzi am fost urmărit de paparazzi.

Mai întâi am mâncat putin, acompaniat de Stefan Banică. Sincer nu stiu ce căuta la mine in casă, zicea chestii despre Craciun…

Am citit revista cât am citit-o şi pâna la urmă am înţeles cum se mănânca. Mama zice că nu e bine să bag în gură chestii , dar o mai înving uneori. Plus că e mai comod sa faci reţeta in stilul meu decât cum face ea.

Sătul, l-am dat afara pe Bănică si am început să mă distrez cu Ludmila…

Am vrut sa îi citesc dar de vacă ce este nu a priceput şi ea că trebuie să stea cuminte, ea zicea că mai bine hai să ne pupam, ce atâtea cărţi!

Mai târziu am cam început să mă plictisesc…şi mi s-a făcut somn…

Am făcut puţini muşchi, exersând cu ciocanul!

Am vrut să îl sun şi pe Moş Craciun să vină mai repede ca dacă nu dărâm bradul de nervi…

În cele din urmă, obosit, am trecut la lectura de seară.

Ca de obicei, m-a enervat povestea, pentru că se vede că oricum eu o citesc de la sfârşit la început de când cu Capra cu trei iezi si restul poveştilor horror. Am zis că incep cu sfârşitul de acum, la orice poveste.

Acum ca paparazzi a plecat, mă schimb în pijamale şi mă bag la somn.Revin maine cu forte proaspete!

Pusici!

Ludmila, zăpada şi repetiţii pentru Moş Craciun

Am încheiat postarea de ieri cu un PS legat de Ludmila. Încep postarea de astăzi cu o melodie pentru ea:

Mai pun şi o poză cu zăpada de la mine de aici…

Am ieşit şi eu puţin afară astăzi şi mi-a plăcut mult de tot. Sper sa mai ies zilele astea, adică să fie soare şi cald cât de cât.

În restul timpului stau în casă şi fac repetiţii pentru întâlnirea cu Moş Craciun. Am unul mai mic aşa cu care repet cântece şi poezii…

Astăzi am de gând sa stau cuminte, să mănânc supă caldă, să dorm şi să ma joc şi poate mâine facem om de zăpadă afară, in faţa geamului…O să îl cheme Tudorică.

Ce mai fac, ce mai zic…

La mine aici ninge in continuare. Deja zăpada s-a aşezat în strat mai înalt decât mine. Nu că aş putea eu să merg pe stradă şi m-ar afecta cu ceva. Eu stau in casă, mă uit pe geam şi mănânc mere coapte pe sobă.

Şi ştiţi că eu nu mănânc orice aşa, dar merele astea sunt bune tare, mă ling pe degete. Da, pe degete, pentru că deşi mama îmi dă frumos, cu linguriţa, aşa de mult îmi plac că nu mai am răbdare şi iau eu cu mâna!

Cam ce fac eu într-o zi, mai nou: mă trezesc pe la 7, mănânc nişte lapte şi ma joc puţin cu mama şi cu tata, la ei în pat. Vorba vine că mă joc: ăştia dorm şi eu îi zgârii pe ochi, îi trag de păr şi le cânt. Dacă nu mă bagă în seama ţip. Îmi place să ţip. Se aude mişto tare dimineaţa, cred că mă ascultă şi oamenii din stradă. Ca să mai doarmă şi eu să stau cuminte, tata îmi dă o lanternă în mână. E super tare lanterna asta, am observat că face lumină pe perete şi stau şi luminez ce vreu eu. După o oră, mă culc la loc. Şi dorm până pe la 10. Mă trezesc de-a binelea, mă schimbă mama şi după aia încep să mă joc. Am uitat să menţionez că stau în fund, îmi pun toate jucăriile lângă mine şi le iau la rând. Le strang, le mângăi, le mai şi ling, depinde ce îmi inspiră fiecare. De două zile încoace, pe la ora 11 îmi dă mama mărul copt. A vrut să îmi dea si portocală dar i-am scuipat-o in ochi, să mănânce ea acritura aia. Nici banana nu îmi place deocamdată. Aşa..mănânc în scăunelul meu şi mai ascult şi ştirile în timpul asta. Sunt interesat de chestiile astea cu zăpada, cu guvernul, cu ce se mai discută pe la televizor. Despre zăpadă ascult pentru că sper şi eu să ajung la bunicul şi la naşa cât de curând, iar despre guvern mă interesează că poate aud ceva de mărirea alocaţiilor (nu  ştiu dacă vă mai amintiţi, eu strâng alocaţia ca să îmi iau casă şi să îi iau inel de logodna Alexandrei). După ce mănânc mărul şi mă plictisesc şi în scaun, trag un pui de somn mic, de vreo jumatate de oră. Mă trezesc şi iar mă joc. Mai merg pe la străbuni sau pe la buni, mai avem musafiri pe la noi prin casă, mai ies pe afară dacă se poate şi nu este foarte frig…Pe la 14-15 mănânc supa crema de legume. Îmi place tare mult, îmi face mama supa asta din morcov, păstârnac, rădăcină de pătrunjel, ardei gras, cartof, ceapă, dovlecel…şi iese puţin dulce, pune şi câteva picături de lămâie si e numai bună, iar mă ling pe degete. Câteodată e horror cu noi doi, că eu bag mâna, întind supa aia pe ochi, pe scaun, pe haine, ea se enervează, dau şi pe ea, după aia râdem…Ca la balamuc.

Ne mai jucam puţin şi ne ia somnul pe amândoi. Tata e pe afară de obicei, pe la maşină, sau dă zăpada sau are treabă. Dormim vreo două ore şi când ne trezim mai mănânc şi eu puţin lapte şi începem iar să ne jucăm. Când se face seară facem băiţă şi dupa aia mă îmbrac în pijamale şi stau cuminte şi aştept să vină somnul. Ehehehe, pe naiba stau cuminte!Pun pariu că aţi crezut! Mă apucă iar pofta de joacă şi când obosesc citesc cu mama poveste. Acum citim Spărgătorul de nuci. Suntem abia la început şi nu am încă o părere despre povestea asta. Am mai rupt şi cate o pagină din carte, că mă cam bat cu mama pe ea. Îmi place totuşi de mama la o fază: tata a zis că dacă mai mă lasă să pun mâna pe cărţi nu i le mai dă să îmi citească. Mama rade şi mă lasă să pun mâna. La început mă joc frumos, după care mă enervez, literele alea arată ca nişte purici, începe să mă mănânce pielea parcă, mă enervez, încep să ţip ca să îi distrag mamei atenţia şi pac pac, rup din pagina aia cu purici mulţi. Mama se chinuie să jumulească foia din mâna mea şi să o indrepte şi leşină de râs. Tata aude zgomot de foaie ruptă şi imediat se uită la noi. Eu iau privirea aia de „cine dom`le, eu?” şi stau cuminte. Şi mirat. Şi el întreabă: “A rupt-o?”. La care mama dă din cap ca nu, ca o bufneşte râsul şi nu poate să şi zică nu. De unde trag concluzia că pot să o am în vedere pe mama pentru viitoare colaborări şi conspiraţii împotriva lui tata. Şi merge şi invers: tata mă ţine în braţe şi ma mai lasă la calculator. Nu prea mult că iar văd litere şi ma apuca cheful de lovit, dar totuşi mă lasă să mai văd şi eu. Mai ales jocuri.

Şi pentru că am pomenit de calculator ar trebui să spun că mă mai uit la desene animate. Îmi pune mama câte puţin după youtube. Preferatele mele sunt cu Donald Duck. Are o voce foarte interesantă, l-aş asculta toată ziua.

Am mai ascultat zilele astea şi multe colinde. Mama râde de mine ca mi-a placut Fuego. Cum işi dă ea seama când îmi place ceva? Păi devin foarte atent şi nu mă mai mişc mai deloc. Ascult cuminte. Şi îmi mai place tare de tot şi Silent Night.

Aseară am văzut şi un film la Tv, cu Mel Gibson.

Ne place Mel Gibson, eu am auzit de el pe vremea când locuiam la garsonieră (adică la mama în burtă) şi abia aseara am apucat să îl vad cu ochii mei. Îmi place de el. Şi mai era şi un film despre răzbiul din Vietnam şi eu ştiu multe despre lucrurile astea, o ascultam pe mama cand le povestea copiilor la şcoală şi am mai bagat şi eu la cap unele lucruri. Şi abia aştept să îl văd şi pe Al Pacino, că tot din garsonieră am auzit cred că 10 filme cu el (am învăţat şi engleza cu ocazia asta) , a avut mama un moment în care a luat la rând filmele lui. Şi acum, că tot o dau din una în alta, mi-am adus aminte acum, în timp ce scriam despre garsonieră, anul trecut pe 24 decembrie mai să leşine mama de emoţii, când i-am tras un helou din burtă, pe care l-a simţit… A fost prima dată când am salutat pe bune aşa. Ce vremuri şi ce amintiri…Atunci nici eu nu stiam cum arată nici ea nici tata şi nici ei nu stiau cum arăt eu! Acum, fie vorba între noi, ne-am plăcut din prima toţi, de ce să vorbesc aiurea. Sunt curios ce facem anul ăsta de Revelion că anul trecut a dansat mama de mă luase ameţeala şi mi-a dat si ţuică fiartă şi şampanie în noaptea de Revelion, ce nu vazusem eu de când eram. Am tras un somn pe cinste atunci.

Revenind la programul meu, după atâta joacă şi după poveşti şi după tot ce mai păţesc într-o zi, pe la 23 mă ia şi pe mine somnul. Mai beau un pahar de lapte şi trag pe dreapta. Câteodată îmi povesteşte mama ceva. De exemplu aseară am ascultat despre Decebal ( in altă seara mi-a zis despre Burebista şi Deceneu, o să revin la asta când o să vă povestesc de zodia mea , o să vedeţi atunci de ce). Nu dorm chiar toată noaptea neîntrerupt, am grijă să mă mai trezesc măcar o dată.

Acum merg la bucătărie, că au tăiat buni şi străbuni porcul şi trebuie să facă femeile astea cârnaţi, caltaboşi, tobă…Eu merg să le supraveghez, că fără mine se apucă să stea la bârfe şi ne prinde Craciunul cu porcul dezasamblat.

PS. Am uitat să vă zic care e noua mea tovarăşă de joacă, de care sunt practic nedesparţit: Ludmila!

Ta-daaaaa, asta e:

E prea tare ea aşa, ştie bancuri, dar numai eu le aud când mi le spune. Şi rââââd, numai ca să o oftic pe mama care nu ştie de ce râdem, eu şi Ludmila.

O melodie…

La mine in poveste…

Ninge in continuare. Ca in povesti.

Eu cred că dacă ies afară din casă, in 5 minute mă acoperă zăpada, dacă stau nemiscat în fata casei. Tare frumoasă zăpada asta, albă albă…Şi eu aş vrea să nu se oprească prea curând: lemne avem, foc în sobă am facut, cărţi cu poveşti ne-am luat…Mă mir că mai avem acces la internet încă. Dar nu ar fi nicio pagubă să rămânem fară lumină, abia nu mai vedem nimic la televizor şi nu mai deschidem calculatoarele. Şi aşa am auzit ca ministru la Culte si Cultură s-ar putea să fie un nene ungur. Când ieşim noi de aici din zăpadă, s-ar putea în restul ţării să se vorbească maghiara. Mi-e indiferent mie, şi-aşa nu vorbesc nicio limbă deocamdată, iar de înţeles le înţeleg pe toate. Dar s-ar putea mama să se supere puţin aşa.

            Dacă vă uitaţi la ştiri şi vedeţi că transmit aştia din mijlocul Bărăganului, să fiţi atenţi, ca dacă sunt prin zonă pe la noi ies şi eu şi vă fac cu mâna! Şi vă trimit kisses!

O seara cu mama si cu tata

Am revenit.

 Ieri am facut 6 luni si chiar mă gandeam ca dacă tortul l-am servit deja de Mos Nicolae, o să fie o zi plictisitoare. Numai ca nu a fost aşa. Anunţaseră aştia pe la Tv că vin ninsori mari. Eu mai ca nu ştiam ce sunt alea ninsori, mai că de când cu alegerile nu mai cred ce se spune la Tv…nu am dat prea mare atenţie. V-am mai spus ca noi stăm la ţara la buni. Şi suntem fix in mijlocul Bărăganului. Şi când s-au pornit un crivăţ aici la noi si o ninsoare, am zis că o să ne acopere zapada si geamurile şi tot. 

De câte ori m-a mai scos mama din camera parcă simţeam ca e mai frig ca de obicei.

 Mi-am dat seama că e ceva serios abia în momentul în care se făcuse ora 17 şi tata nu ajunsese acasă de la şcoală  deşi trebuia să ajunga de la ora 14. Şi ne tot suna ca sa ne spună ca a rămas înzăpezit şi ca se circula foarte foarte greu. Şi nu mai zic că nu aveam nici curent electric. Tocmai cand impodobisem bradul cu o seara inainte şi mă bucuram că o sa pot să il admir… După ce a ajuns şi tata, au venit şi Mircea si Tania si am stat în odaiţă la străbuni, unde era cald rău si am băut vin fiert (bine, eu am inhalat niste aburi aşa mai mult, că mie ca de obicei, nu imi dă nimeni niciodată să beau nimic) si am povestit toţi până s-a facut târziu. Când am ajuns la noi in casă era noapte deja şi cum nu aveam lumină am aprins lumânări. Am aprins şi focul în sobă din nou ca sa facem cald pentru noapte , pentru că afară era ger rău de tot şi se auzea vântul cum zguduia copacii şi şuiera pe la geam. Nu mi-a fost frică, pentru că eram cu mama şi cu tata. Ne-am jucat toţi, am povestit o groază de lucruri şi am ascultat muzică cât a mai avut laptopul baterie, după care mi-a citit mama până la capăt povestea despre care scriam in ultima postare.

Este vorba despre povestea “Inimă de piatră” a lui W. Hauff. Asta până acum mi s-a părut o poveste cu adevărat deosebită. Este vorba despre Peter Munk, un tânăr cărbunar, care şi-a dorit să fie bogat şi pentru asta a acceptat o inimă de piatră în locul inimii lui. Nu o sa povestesc acum toate păţaniile lui, vreau doar sa spun că mi-a trecut supărarea pe poveşti şi am să continui să le citesc. Am adormit târziu de tot, când se facuse cald cald şi mă luase moleşeala, că altfel aş mai fi stat eu. 

Mi-a plăcut rău tare de tot să stam aşa toţi trei … sa fie cald şi bine şi să ascultăm cum viscoleşte afară.

Am adormit între mama si tata şi ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte e cum se auzeau zgomote in geam de la zăpada viscolită.

 Astăzi nu am avut timp, dar maine am să fac poze, să vedeţi cum ajunge zăpada până la gard şi ce frumos este peste tot.

Parcă  mi-aş dori sa aiba parte toţi copiii de o iarnă la ţară, aşa cum am eu.

Noutaţi

Helou!
Nu am disparut, nu s-a întamplat nimic cu mine. Dar nu mai am timp. Din mai multe motive. Pai, în primul rând am zis ca este cazul să încep să învăţ să scriu cu diacritice. Aşa e mai frumos, i-am spus eu mamei. Şi a trebuit sa facem nişte exerciţii dupa dictare cu ă,â,î.ş,ţ…şi abia in seara asta am considerat ca este pregătită să faca o scrirere publică.

Dupa aceea m-am apucat serios de citit, o sa revin peste câteva zile cu rezumatul a ceea ce citesc. Ştiu că am zis ca nu mai citesc poveşti, dar am dat peste una bună de tot. Şi momentan nu e nimic horror în ea. Să vedem totuşi, că nu am citit nici jumătate, e cam lungă, mai e timp să o dea în diverse.

Mai am şi mult de joacă, asta mă ţine şi ocupat şi ma şi oboseşte. Am învăţat să fac o groază de chestii, cum ar fi sa ma rostogolesc pe burtă, după aia sa ma întorc inapoi pe spate…să ma târăsc puţin…şi pot chiar şi să stau in fund cateva secunde singur, neajutat de nimeni. Şi am invăţat şi nişte silabe, multe cu l…

Am văzut si câteva filme, comedii in principal, am zis să mă mai destind şi eu. Nu le povestesc aici, nu le dau nici măcar titlul, pentru că nu m-au impresionat cu nimic, doar m-au relaxat.

Mi-am citit horoscopul, nu am timp sa povestesc acum, dar revin si cu treaba asta, neaparat.

Şi nu in ultimul rând, nu am mai scris pentru ca duc o corespondenţă înverşunata cu Moş Crăciun. Cineva cred ca mă sabotează şi scrisorile mele sunt mereu returnate si eu trebuie sa le modific. Sunt chiar curios cine e Moşul asta, deja nu mai am răbdare. Am auzit, dar nu mai ţin bine minte unde, că de fapt el nici nu ar exista şi că mama cu tata ar cumpara diverse lucruri pe care mi le-ar face cadou, chipurile ca fiind de la Moş Craciun. Hmmm, nu cred totuşi, mama e prea zgarcită ca să cumpere jucarii in neştire si sa nu se laude ca ea mi le-a luat. Şi tata nu minte, asta e clar, m-a convins faptul că in fiecare seara imi spune ca sunt tare frumos şi deştept. Lucruri evidente, care nu pot fi contrazise, de unde trag concluzia că tata nu minte.

Plus ca nu îmi este aminte de stat în faţa calculatorului când la televizor sunt tot felul de dezbateri despre alegeri, eu fiind in ambele tururi la vot. Adică nah, cand nu ai guvern nu îţi mai arde de scris si de râs pe blog.

Încarc acum un filmuleţ cu mine, evident,  din timpul unei şedinţe cu mama, şi mă duc înapoi la citit. Şi promit să revin cu o poveste cât de curand.

Imi fac formatie!

De ceva timp mi-am descoperit un nou talent: cant. Cred ca am pus mai demult o poza cu mine cu muzicuta, era clar de atunci ca am talent. Numai ca acum am capatat si voce si deci talentul meu in acest domeniu se extinde. Si cum nu numai eu am talente in familia asta, am descoperit la varul meu Stefan aceleasi inclinatii, asa ca ma gandesc serios sa ne facem o formatie. E ceva de lucru, ca trebuie sa alegem genul de muzica, numele formatiei, locul unde sa facem repetitii, sa ne gasim impresar, sa vedem unde tinem concerte…Nu e usor. Dar e bine ca avem talentul.

Avem deja ceva idei.

In primul rand la gen, ne gandim sa fie ceva rock combinat cu ceva clasic si pe deasupra inca o data combinat cu country asa. De ce? Pai Stefan are chitara, eu am muzicuta si pe deasupra vocea mea e mai de soprana cand cant ,  pot sa iau usor sunete inalte iar Stefan are voce de tenor.

Si acum si dovada ca le avem si instrumental…

Este evidenta pasiunea lui Stefan si faptul ca e meserias tare. E un bad ass, cum s-ar spune. E clar ca o sa avem succes. Celalalt Stefan, Banica adica, o sa vina si o sa isi ceara scuze personal ca atatia ani si-a permis sa cante.

Si eu la muzicuta, il fac oricand pe Neil Young!

Ca band leader ne gandim sa fie Stef, ca el e mai mare si mai cu tupeu.Daca vrea te intimideaza numai cu privirea:

Pai cand l-or vedea fanii, sparg CDurile cu inchpuitele alea de la Andre!

Eu am sa fiu purtatorul de cuvant, ca imi place rau sa fiu filmat si sa vorbesc mult. Ca mama.

Cred ca avem si impresar, il cheama Lica si e prietenul meu imaginar, il am de vreo saptamana, dar nu am spus ca sa nu il caute mama si sa il sperie. Desi banuieste ea ceva ca mai ma scap si vorbesc cu el si rad si desi nu il vede, se uita in directia lui si m-a si intrebat, mah tu ai vedenii sau ce?!

O sa ii propun Alexandrei, daca vrea sa fie dansatoarea, ca e frumusica foc si sigur o sa aiba succes. Si sa vedem ce zice si gagica lui Stef…

Acum mai ramane sa stabilim numele formatiei. Si mai suntem deschisi si catre includerea unor noi membri. Asteptam propuneri de nume si poze cu noi talente in devenire pe adresa formatiei: bebemircea.sebastian@gmail.com.

Si in incheiere un sfat pentru Hrusca: Batrane, daca nu vrei sa te scoatem dupa piata, eu zic anul asta sa ne bagi cu tine la colinde, atfel o sa regreti la anul cand in toate masinile alea bengoase de la intersectii o sa rasunam noi din boxe.

P.S Imi cer mii de scuze, aveam si clapar, pe Ayan, dar am inceput sa imbatranesc si uit unde pun pozele.

Si uite asa, incet incet ne adunam de-un band!

Mos Nicolae

Astazi am avut o zi plina. Ca orice copil cred.

Dimineata m-a trezit mama la 7. De obicei eu la ora aia mai ca nu sforai, e cel mai dulce somn… Am banuit ca mergem undeva. Intai ne-am adunat ghetele de la usa si le-am descarcat de bani si bomboane: eu am oprit banii si mama a luat bomboanele. Asa mi se pare corect, eu am cheltuieli multe, mai ales acum de sarbatori. Am avut ghete distribuite prin toata casa, am umplut pusculita, cred ca de Craciun imi permit o Craciunita la domiciliu. Mai ma gandesc.

Dupa ce m-a imbracat mama, am plecat toti (si cu tata adica) la biserica sa ma impartasesc. A fost placut sa revad locul unde am tras o baie in piscina aia de ii zice cazan, cand eram mic si m-au botezat. Plus ca imi era dor si de parinte, ca e un om bland si cu o voce frumoasa. Si mai da si de baut. Da, recunosc, am tras un gat mic de vinulet.

Mama zice ca m-am imbatat. Nu mai imi aduc aminte, sincer sa fiu, pentru ca dupa impartasanie am plecat dupa tort, Stiu doar ca am facut ceva galagie in masina si apoi am adormit subit. Ca betivanii, asa a zis mama.

Am fost la supermarket si am luat sampanie, suc si ce ne mai trebuia pentru party si dupa aia ne-am dus sa luam tortul.

Tort care a ajuns acasa cam sifonat, ca l-a zdruncinat masina si a picat omul de zapada dupa el, a fost o avalansa cum ar veni.

Poate nu stiti ce am sarbatorit astazi:

Pe mos Nicolae in primul rand. De ce sunt toti mosi nu mi-a explicat nimeni, si mos Nicolae si Mos Craciun…Asa ca am tras eu singur concluzia:  oamenii cand ajung batrani se fac buni si impart jucariile si banii si tot, mai ales cu copiii, pentru ca si lor le este dor sa mai fie copii. Mi se pare o explicatie foarte rezonabila. Si eu cand am sa fiu batran ma fac mos cineva si impart pensia cu nepotii cel putin. Si daca am noroc si e pensie mare mai dau si la copiii vecinilor. Cum eu nu am niciun nume de sfant ca sa fie ziua mea, am convocat un consiliu de familie si am ales cu mama si cu tata ca de acum inainte de Mos Nicolae sa fie mereu si un fel de ziua mea de nume. Si a mai fost un motiv: astazi mama si tata au implinit 8 ani de cand s-au cunoscut. Trebuie sarbatorit rau tare momentul asta ca daca nu se mai cunosteau eu ce faceam??Sau mai bine zis nu mai faceam nimic!

Am chefuit azi bine, am inaugurat scaunul de masa pe care l-am primit de la Mircea si Tania, care au zis ca s-au intalnit ei cu mos Nicolae aseara si avea scaunul pregatit pentru mine, chiar se gandea cui sa il dea ca el e atat de garbovit ca era un chin sa il care. Daca mai trebuia sa traga si de el nu mai putea sa imi aduca si hainute si jucarii.

Dupa petrecere am dormit putin si am plecat sa votam si apoi ne-am dus intr-o vizita scurta la cineva.

Trebuia sa mergem la un alt chef in seara asta, dar m-a simtit cam obosit si am zis ca lasa, mai bine stau acasa si ma joc putin si dupa aia dorm, ca maine cine stie ce o mai fi si pe unde mai ajung.

Sunt obosit, dar sunt fericit, pentru ca a fost o zi frumoasa si sper ca toata lumea a avut o zi la fel.

Care vrea sa mai chefuim si maine, eu mai am tort, sa aduca bautura si sa scrie unde ne vedem, la mine sau in alta parte!

Noutati

Am poze cu iubi Alex care a primit pachetul si a citit scrisorica de la mine

Parca s-a facut si mai frumoasa fata de ultima data cand am vazut-o eu.
Sper sa castig concursul la care m-am inscris ca sa impart cu ea jucariile. Mai ales ca si ea mi-a trimis mie cadou de Mos Nicolae.

Mi-au placut mult jucariile primite si mai ales cartea. Am inceput sa citesc cu mama Alba ca Zapada si cei sapte pitici.

In rest, nu prea am mai facu mare lucru.Am reusit sa o enervez pe mama si a zis ca ma face pachet si ma trimite la Mos Craciun, nah, sa mai primeasca si el cadouri cica.

O incurcasem rau in cutia aia, ce sa mai!Ma gandeam gata, pana aici mi-a fost, astia ma trimit pachet ca sa scape de mine.

Dar mi-am cerut scuze.Si m-au iertat. Ca asa sunt ei, fraierici cand vine vorba de mine. Ba m-au dus si la cumparaturi:

Acum merg ca am o groaza de treaba. Revin duminica, dupa ziua mea cu poze si povesti de la petrecere.

Scrisoarea pentru Mos Craciun

Complicata treaba cu Mos Craciun asta.

Acum cateva zile primesc asta pe mail:

I-am intrebat pe mama si pe tata despre cine este vorba. Stiam de Mos Craciun, dar nu de Santa…Si mi-au explicat.Mi-au spus ca de fapt eu trebuie sa fiu cuminte ca sa vina Mosul si nu neascultator cum ma indemna mesajul dupa mail de la mine.

Mi-au pus si o melodie:

Si in fond, ce inseamna sa fiu cuminte?

Sa mananc supa si suc de fructe?Sa stau cuminte si sa ma joc o ora cu o jucarie fara sa plang si sa vreau sa se mai joace cineva cu mine?Sa dorm de la ora 21 pana la ora 10 dimineata?Sa nu plang deloc deloc?Sa nu mai bag in gura nimic?Nici macar o punga?sau telecomanda?

Hmm…

Am incercat sa il pacalesc pe Mos si i-am scris si eu un mail in care am zis ca fac toate astea. Si am primit un nou raspuns:

Ma speriasem putin, ca imediat am avut in fata ochilor o imagine cu milioane de mailuri primite de la bebelusi care ma acuzau de crima. Sau ma gandeam ca uite acum o sa se gaseasca cineva sa scrie o poveste din aia ca cele despre care am scris pana acum, cu crime, si eu ajung personaj negativ…

Dar mi-a explicat mama ca sa mori de ras e o expresie mai mult, nu prea se intampla in viata reala sa ajungi la asa ceva totusi, desi poate multi si-ar dori.M-am linistit. Si m-am gandit sa ii scriu iar…

Draga Mos Craciun,

Vad ca te tii de glume.Am inteles ca tu esti un mos mai smecheras asa, plin de bani, care face cadouri copiilor.

Ti-am scris acum doua zile, nu stiu daca ai citit tu personal sau vreun spiridus. Revin acum sa iti spun ca m-am gandit mai bine si nu mai vreau nimic in mod special. Daca vrei tu sa imi aduci ceva, bine. Daca nu, asta e. Poate vii macar sa te cunosc si eu totusi. Daca nu iti mai raman jucarii, nu e nimic, eu particip la un concurs acum si daca o sa castig iti dau eu si tie cateva.Sau macar te las sa te joci cu ele.

Nu vreau sa iti cer nimic, ti-as cere, dar eu nu pot sa fiu cuminte. Recunosc. Si daca nu recunosteam am inteles ca tu oricum ai fi stiut. As fi vrut sa fiu cuminte, sincer. Dar nu pot! Uite, de exemplu dimineata ma trezesc si imi spun: astazi o sa fiu cuminte. Si vine Aurica…si zice, hai sa rupem jucaria asta!Eu rezist, rezist, ma uit…dar in final cedez. Ce naiba, mi se face si mie pofta de o mana sau de un picior de jucarie! Ai fost si tu copil cred si intelegi!

Asa ca eu renunt la jucarii daca pe criteriul cuminteniei se dau.

O sa imi fac brad si te astept sa vii totusi, macar numai asa, in vizita.

Hai ca nu te mai retin,

Kisses!

Gata, sper ca de data asta s-a rezolvat cu Mosul si cu mailurile.Ma duc la joaca.