Primul meu Crăciun

              Crăciunul: fuse şi se duse. Şi eu nu l-am văzut pe faimosul Moş, deci clar e dubioasă treaba cu el. Să vă povestesc:     

           Ziceam aseară că mă apuc să îl aştept. Am stat, am stat…nu a venit. Am simţit că mi se închid ochii…Nu mai ştiu cum am adormit, pe nesimţite.Dimineaţă m-am trezit la 6. M-am uitat în stânga, în dreapta, nimic. I-am trezit si pe mama şi pe tata ca să vedem care-i treaba, unde-i Moşul? Când ne uitam noi care încotro (fiecare privea în alt colţ de camera, ca să fim mai eficienţi şi să găsim ceva mai repede), o văd pe mama că se dă jos din pat şi vine cu o scrisoare în mână. Fusese băgată pe sub uşă.

Transcriu aici, integral, scrisoarea:

                                                                                                                           24.XII.2009 Ora 2

                                                                                                                •pe acoperişul casei lui Mircea

                                                                                                                                   Brrr!

                                                                       Dragă Mircea,

                       Am primit NUMEROASELE tale scrisori. Le-am citit cu atenţie. Ţi-am citit şi blogul. Am râs mult şi eu şi renii şi elfii. Până şi spiritul Craciunului râdea. Râdeam toţi . Ho, ho, ho!aşa râdeam. A auzit până şi nevastă-mea, doamna Craciun. Nu i-am zis de ce râdeam. Că după aia ar fi început şi ea şi uita să mai faca sarmale, cozonaci şi ce se mai face de ziua mea. Rămâneam nemâncaţi cu tine! Eşti nostim tare,măi băiete!

                          Am facut mare şedinţă şi ne-am gândit ce cadou să îţi facem ţie în mod special. Şi am zis aşa: cum tu faci parte dintr-un clan numeros (că voi sunteţi clan acolo, măh, şi tu ai bafta să fii ăl mai mic şi te pupă toţi, am văzut eu) şi toată ziua primeşti jucării şi hăinuţe, noi trebuie să îţi aducem altceva. Da…dar ce?! Şi ne-am gândit cât ne-am gândit şi trebuie să recunosc că abia ieri seară am ajuns la o hotărâre. Dar până am făcut sacul tău, până m-am pornit la drum, până am reusit să îmi fac loc pe la voi pe acolo prin nămeţi, nu ştiu ce s-a întâmplat…Tu ştii că eu intru pe horn de obicei. Ei bine când am ajuns la hornul tău, şoc şi groază: ieşea fum!!Ce să fac şi cum să intru! Că eu te cunosc şi am văzut că vorbeşti mult şi spui tot şi imediat mi-am văzut imaginea distrusă de tine cu vreun post pe blog cu titul „Santa sucks!”. Mi s-a făcut rău, ce să mai! Am dat roată la casă, am incercat să deschid o fereastră…nimic!M-am uitat pe la bunica-ta pe la horn, dar era mic şi eu sunt gras, nu am putut! Plus că sunt sătul de babe, nu am chef să mai intru peste ele şi când dorm!Şi uite aşa, m-am aşezat cu spatele sprijinit de hornul tău, am despachetat un cadou pe care îl aveam pentru vecinul tău şi m-am apucat să scriu pe spate, că era hârtie albă!Uite ce îmi faci tu mie! Deci ai înţeles acum de ce ai tu în momentul ăsta scrisoarea asta în faţă. Şi sper că apreciezi şi faptul că mă chinui să îţi scriu în frig şi în întuneric.

                         Aşa…hai să nu îţi mai scot ochii atât şi să îţi spun care-i treaba.

                       Eu ţie ţi-am pus în sac aşa (vezi că sacul e în faţa uşii): 365 de sticle şi borcănele (ca să îţi ajungă până la anul când vin iar) cu veselie, simţul umorului, cuminţenie, bucurii, răbdare, creştere şi minte. Am văzut că ai început şi tu să mănânci diverse, aşa că o să iţi amestece mama ta în mâncare câte puţin, aşa că ai grijă să mănânci zilnic tot. Vezi că borcanul ala cu răbdare trebuie să îl împarţi cu ea şi cu tatăl tău. Oricum nu ţi-ar fi plăcut să mănânci singur, că e cam amară la gust, dar ascultă un om bătrân, e necesară. Nici ăla cu cuminţenie nu e chiar cu gust de ananas aşa, dar merge. De asemeni ai acolo o recomandată pentru Zâna Măseluţă, că ştii că la un moment dat o să treacă şi ea pe la tine cu ceva dinţi anul ăsta. Mai ai o recomandată şi pentru firma BMW, ca să îţi monteze un sistem Turbo imediat ce o sa o iei din loc. Lucru care sunt convins că se va întâmpla tot anul ăsta. Şi ţi-am strecurat şi trei permise pe care scrie “scuze, mămico”,“scuze, tăticule”şi pe ultimul scrie simplu “scuze”ca să îl poţi folosi pentru mai multe persoane. Or să îţi folosească, ai să vezi, te învaţă Moşul: le arăţi când faci trăznăi. Dar ai grijă să nu faci multe, că nu sunt cu uz nelimitat. Le arăţi când ştii că ai greşit sau că ai făcut ceva rău. Mămicile şi tăticii sunt uşor impresionabili şi or să fie încântaţi, te asigur. Cam asta e în sacul tău. Eu sper să fii mulţumit. Ai să vezi că dacă mănânci din ce ţi-am pus acolo, aşa cum ţi-am recomandat eu, ai să fii fericit tot anul şi toate au să îţi meargă bine. Eu aşa am făcut şi am ajuns la vârsta asta şi vezi şi tu cât mă iubeşte lumea.

                       Acum închei scrisoarea, că am îngheţat aici la tine pe casă. Îmi pare rău că nu te-am cunoscut, dar la anul negreşit vin mai devreme. Pentru că ştiu că ai vin fiert pe sobă, pentru mine şi mi-e poftă, sper că nu te superi dacă mă servesc singur cu o sticlă din beci de la tine. Îmi face doamna Crăciun acasă. Era mişto dacă puteam să îl beau la tine şi cu tine, abia nu mai vedea, că e tare cârcotaşă când aude de băutură. Dar lasă că mă descurc eu, îi dau şi ei o cană, văd eu ce fac. Aşa că măi Mircea, îţi doresc multă sănătate şi ai grijă mâine să tragi un chef pe cinste cu ai tăi.

Hai noroc şi să ne vedem cu bine la anul!

Cu mult drag, Moşul!

Nu ştiu cum aţi fi reacţionat voi la aşa scrisoare, dar sincer vă spun, pe mine m-a emoţionat. Mi-am început ziua râzând. Că o fi scris el, că o fi scris altcineva nu ştiu. Sacul era acolo totuşi.

L-am verificat şi am pus borcănelele la locul lor.

Apoi, m-a îmbrăcat mama şi m-am dus la biserică, la împărtăşit. Da, iar era să mă îmbat ca data trecută!Numai că am cam ţinut gura închisă de data asta şi am făcut şi gălăgie!Păi unde s-a mai pomenit să bei de la ora 8 dimineaţa? M-am ameţit numai puţin, aşa că m-am întors acasă şi m-am culcat. M-am trezit la ora mesei. Avea Moşul dreptate că o să primesc jucării şi hăinuţe. Nu ştiu cum să vă fac un rezumat,toată ziua asta fost o combinaţie de: “Iarta-mă”( eu am stat cuminte şi am mâncat supa de legume, fără să mă mai murdaresc şi prin urechi, ca să mă ierte toată lumea pentru mizeria de zilele trecute) “Din dragoste”(am primit cadouri şi declaraţii de la toată lumea) ,“Tânăr şi neliniştit” (ăsta am fost eu dimineaţă la biserică, pentru că nu am stat liniştit să imi dea preotul vinul şi l-am împrăştiat pe el), “Cireaşa după tort”(că am participat la o masă din asta cum fac ăia la emisiune, cu pregătiri şi cu musafiri) , “Tezaur folcloric” (au venit unii cu colindul fix când eram la masă, nu ştiu ce căutau că în ziua de Crăciun lumea stă acasă, dar i-am primit, i-am ascultat şi le-am mulţumit ), “Surprize, surprize” (o să pun poze legat de asta, s-au reunit câteva familii de animale de pluş la mine acasă) şi “Cronica cârcotaşilor” (că am analizat cu mama şi cu tata tot ce am primit)

Am dormit puţin şi acum mă apuc să mă joc cu mama, mănânc cereale mai târziu, fac nişte poze şi revin.

Am revenit.

Acum să detaliez de ce am spus că a fost ca la Surprize, surprize, cu reuniuni de familii.

Nu ştiu dacă o mai ţineţi minte pe Relly, răţuşca mea primită în septembrie, când aveam 3 luni. Ei bine, ieri am primit un pachet-surpriză de la Ayan. Când l-am deschis am rămas mut de emoţie: iubitul lui Relly, Geacsăn era îngrămadit acolo! Doamne, vă daţi seama câtă bucurie! Un miracol care numai de Crăciun se putea întâmpla: Geacsăn a făcut cercetări peste cercetări şi a descoperit că iubita lui Relly s-a ascuns aici, în satul ăsta aproape rupt de realitate (vorba vine, avem şi net şi cablu, nah!) aşa cum în vechime fetele dezamăgite în dragoste se ascundeau la mănăstiri. Nu ştiu exact care e povestea lor, că de când s-au văzut numai se pupă, nu ai cu cine să discuţi! Mulţumim complicelui nostru, mama lui Ayan, care a facut ca această întâlnire minunată să aibă loc. Şi îi mulţumim şi lui Ayan, care a renunţat la Geacsăn şi i-a redat libertatea, pentru ca el să poată să-şi întemeieze o familie, aici, unde peste câteva luni o să dea iarba şi or să se plimbe toată ziua pe şanţuri cu copiii lor.

Tot ieri a fost pe la noi mama spirituală a lui Aurică. Toată lumea cred că îl ştie deja şi pe Aurică. Şi vă aduceţi aminte cum acum ceva timp am primit de la iubita mea, Alexandra, pe Omid. Ei bine, mama (spirituală) a lui Aurică a scos din sacoşa de cadouri…pe Omidee!Altă familie reunită, alte lacrimi de bucurie!Alte pupături, altă nuntă. Şi peste câteva luni şi aştia or să se plimbe fericiţi prin copaci, sa roadă frunze cu copiii lor, Omiduţii. Mulţumim complicelui nostru, mama lui Aurică.

Brusc, m-am simţit pentru câteva clipe un potenţial succesor al lui Mircea Radu, camera mea a fost pentru o zi fix cum e chestia aia în care bagă el lume şi le arată iubiţii sau iubitele la televizor. Presimt o continuare în sezonul viitor, pentru că l-am primit şi pe Veveriţ, un tip de treabă din câte am văzut, dar cu inima frântă, câtă într-una melodia aia veche, I will survive a Gloriei Gaynor!

Înainte să închei această minunată zi, cred că vă întrebaţi de ce pe mine scrie că mai vreau un fraţior.

Păi din moment ce eu sunt atât de mişto, m-am gândit că un frate ar fi şi el la fel de mişto şi prin urmare am fi doi tipi mişto. S-ar naşte si un oarecare spirit de competiţie, care ar duce la creşterea proporţiei de mişto.Din toate punctele de vedere.

Acum mă duc să mă aşez în pat şi să mă gândesc la Alex a mea, că tare îmi este dor de ea. De câteva zile tot ascult o melodie…

Crăciun fericit!