Cum am descoperit poveștile și am îmbrățișat lectura

Zilele astea se fac tot felul de campanii…Oamenii mari fac din alea legate de treburile lor și de lumea lor, nu știu, nu mă bag, sunt din alea grave, cu manifestații, cu gălăgie multă. Eu mă preocup de campanii bebelușești, că la din astea mă pricep (v-am zis într-un post anterior că făceam cursuri la Universitate, ei bine, am făcut și curs de Concursuri. Am învățat că e bine să participi la concursuri, că stimuleză spiritul de competiție, imaginația…).

Am aflat de campania Îmbrățișăm lectura, organizată de Edukid.ro împreună cu Libraria Humanitas Iași din Centrul Comercial Felicia. Las la o parte faptul că e vorba de îmbrățișări, care mie personal îmi plac enorm și profit de faptul că este vorba despre lectură, ca să mai povestesc câte ceva despre cât de deștept sunt în timp ce cresc și mă fac și mai deștept. De fapt, ca să fiu puțin poetic așa, pot să spun că a îmbrățișa lectura e ca și cum ai îmbrățișa cea mai frumoasă și visătoare iubită din lume, o iubită care are mereu ceva nou să îți ofere și care poate să aibă o mie de chipuri: ba prințesă, ba călătorie unde vrei tu în lumea asta, ba pisicuță, ba ploaie, ba mare, ba Miffy, ba cine vreau eu.

Am scris mai în urmă pe blog despre câteva povești pe care le-am citit deja, cu capra cu trei iezi și lupul ăla mincinos și mâncacios de iezi singuri acasă, cu Scufița Roșie care umbla bezmetică prin pădure, cu Cenușăreasa care a dovedit că nu haina face pe om, cu Frumoasa și Bestia.

Acum las imaginile să vorbească, referitor la cum am descoperit eu poveștile, încă de la două luni.

Pe vremea aia citeam până trebuia să mă pocnească Aurică ca să mai mă joc și cu el.

Mai târziu, l-am neutralizat pe Aurică și m-am apucat de citit singur, ca să nu mă mai deranjeze nimeni.

Mi-am găsit și o iubită, pe Alex, care știind pasiunea mea pentru citit, mi-a trimis un cadou foarte frumos de Moș Nicolae: o carte în care apare și personajul meu preferat – Prințul care o salvează pe Alba ca Zăpada!

Mi-am făcut un obicei, să citesc în fiecare seară, pentru că am observat ce frumos visez dacă adorm cu gândul la o poveste:

Iar acum, că m-am mărit deja, merg la bibliotecă, pentru că eu consider că un sexi băiețel este mult mai interesant dacă pe lângă faptul că este frumos mai este și deștept. Și deștept nu ești așa, din cer, decât într-o mică măsură, trebuie să muncești și să citești ca să fii deștept deștept (de aia zice reclama aia de la televizor că oamenii se împart în două categorii: oamenii care citesc și oamenii care nu citesc).

Vreau când mă fac mare să știu povești multe, poate cine știe, mă apuc și eu de scris vreuna.

Și între timp, aștept să aud și alți bebeluși povestind despre cum au îmbrățișat ei lectura, așa că uite, concursul e aici.

Pupici tuturor!