Calul meu

Bine am revenit pe blog!

Mi-era dor…

Am șters postările despre rotavirus. Eu nu vreau să povestesc lucruri care nu îmi fac plăcere și care mai sperie și copiii pe blog la mine.

Mai bine scriu despre cal si despre codul de legi la care lucrez. Acum nu știu în care ordine să încep.

Mai bine cu calul prima dată.

Ta-daaa!

Acesta nu este un cal maro, după cum bine se vede, ci unul roz. Cu roți si trei viteze, care depind de forța de împingere a picioarelor de pământ. Știe și trânte cu rostogoliri, am testat.

Așa ce buni prieteni suntem, eu și calul ăsta, că toată ziua bântuim pe străzi și speriem păsări, oameni și chiar mașini când avem chef de glume mai puternice. Și de fapt nu e calul meu, e al lui Rareș, vecinul, dar eu cum mă trezesc, o șterg la el, îl încalec și îi dau bătaie, deci e ca și cum e al meu (îl încalec și îi dau bătaie calului, nu lui Rareș. Deocamdată.)

Încă nu i-am pus nume. Mă mai gândesc.

Despre codul de legi revin când sunt mai odihnit, fiind necesară o postare mai elaborată, deoarece acest cod de legi se aplică în urma unui tratat de pace, încheiat în condiții inechitabile , între mine si mama, la care aderat ulterior si tata.