Update

Pe vremea cand eram mai mic se pare ca eram mai serios si scriam mai des. Acum tot apar si dispar…Ce-i drept, nici nu mai sunt bebelus ca sa scriu aici, unde se cheama “Jurnalul lui bebe Mircea”. Nu stiu cum sa fac sa ma impart si sa ma distribui si redistribui si sa ma manifest in toate directiile in care sunt solicitat. Numai daca ziua ar avea 30 de ore!!Ce bine ar fi!

Pana una alta, sa trec la subiect. Adica de fapt nu am efectiv un subiect in minte, astept sa imi vina. Si pana atunci sa dau si o nota explicativa: nu am diacritice, pentru ca am spalat tastatura de la laptop si a racit puternic, atat de puternic incat nu isi poate  urni diacriticele. As fi folosit uscatorul de par, dar si pe ala l-am aranjat, ca era misto sa il plimb de cablu, numai ca nu m-am gandit ca poate intra in coma si poate sa moara si el la un moment dat. Am vrut sa il resuscitez si sa il alimentez, dar cum nu aveam perfuzii, am folosit biscuiti si s-a dus pa, in lumea celor care nu numai ca nu cuvanta, dar nu fac nici nimic altceva.

Am mai facut muulte alte lucruri mai mult sau mai putin cuviincioase (in sensul ca am abuzat de nervii colegilor mei de casa – mama, tata, bunici, strabunici, etc, etc, suntem multi, am mai spus) si prin urmare, in urma unei decizii colective am fost trimis la gradinita. Da, stiu, nu am inca doi ani, si gradinita e club exclusivist, de la trei ani incolo te primesc, dar am pile, nah!Adica pe buni, general la grupa mijlocie. Eu m-am dus la toate grupele, in calitate de inspector, mai ales cu scopul de a stabili conditiile aderarii mele ca sa zic asa , incepand cu 15 septembrie anul viitor.

Cum am intrat pe usa, am starnit valuri de admiratie, ca imediat m-au inconjurat fetele.

Eu, care eram acolo cu un scop bine stabilit, mi-am instalat cartierul general in banca a treia de la geam si am inceput sa scriu ce calitati am:

Si am inceput sa scriu, sa scriu, sa scriu…si cand oboseam cu dreapta, bagam cu stanga si cand aveam in cap mai multe calitati in acelasi timp, bagam cu amandoua…

Pana cand m-am plictisit de mine si mi-a venit o idee: ce-ar fi sa le zic eu astora ca sunt trimisul lui Mos Craciun si sa vina sa imi spuna ce vor?

Imediat s-au adunat!

Fireste ca nu stia niciunul sa citeasca, dupa cum nici eu nu stiam sa scriu!Dar toata treaba e sa ai papagal, adica sa bagi de la tine cat cuprinde, ceea ce am si facut.

Dupa ce a plecat mama acasa, am terminat si eu cu balariile si m-am apucat de lucruri serioase. Nu le scriu aici, ca sa nu le afle.

A doua, iar am mers. Numai ca de data asta m-am dus cu alt scop. Matrimonial.

Cand sa plec de acolo, putin dezamagit, ca nu gasisem pe nimeni corespunzator din punct de vedere macar zodiacal si mergeam cu Alexandru mai pe drum sau mai pe langa…s-a intamplat intamplarea: am vazut-o pe Veronica!

Uite cam asa a fost:

Pai i-am cerut mana, nene!

Da ce credeti, soc si groaza!Mi-a zis ca nu, sa plec, sa o las, ca ea stie de Alex si nu vrea sa auda de mine. Plus ca era si timida si ii era si dor de mama ei.

Eh, am suferit cat am suferit, am baut ceva cu baietii (apa plata mai exact), si m-am dus acasa cantand, mai ales ca am trecut si pe la ea prin poarta…

Si uite asa, v-am spus povestea mea si cat pe ce sa incalec si pe o sa, da nu am reusit sa prind caruta aia de se vede in poza, deci tot pe jos am ajuns acasa.

P.S. Paparazzi care se tinea dupa mine avea aparat second hand, cu data fixata dupa calendarul aluia de prezice Apocalipsa zilnic.