Sfaturi copilaresti, de la copil la mama adica

Zilele acestea o sa implinesc si eu venerabila varsta de doi ani. Nu o sa fac acum traditionalul bilant pe care orice om si-l face cand realizeaza ca a mai trecut un an din viata lui, nu o sa fac promisiuni gen “de maine ma las de fumat”, cum se fac in momente din astea cand simti ca trebuie sa faci si tu o schimbare (bine, eu nu fumez inca, deci nici nu as putea sa fac o asa promisiune, dar presupunand prin absurd ca as putea, uite ca nu fac). Nu. Alta e problema mea. Mult mai complexa si mai elaborata. Si anume mamitica. Zic mamitica, ca eu aici traiesc, dupa cum bine se stie cu mam`mare (strabuni), mamita (buni) si mamitica (adica maman).

As vrea sa ii explic cateva lucruri, dupa priceperea si filosofia mea personala.

Am stat si m-am gandit…Stiu foarte bine ca imediat ce eu implinesc doi ani, maman o sa trebuiasca sa se intoarca la munca. Nu ar fi nimic deosebit, daca maman nu s-ar intoarce la munca printre oameni adica. Nu ca acum ar fi trait printre extraterestri, dar contactul cu lumea s-a realizat prin raportare la mine in ultima vreme. Cum ar veni eu am fost centrul universului ei si buricul pamantului in acelasi timp. Si atunci trebuie sa ii acord un oarecare suport moral si niste sfaturi.

Deci, draga maman,

Te rog foarte frumos sa te concentrezi si sa iti intre bine in cap niste lucruri elementare, pe care ti le explic acum si nu le voi mai repeta.

O sa te reintorci in societate. Acolo trebuie sa iti dai seama ca esti o doamna ( ma rog, incearca si tu sa fii o doamna adica) si nu esti maman. Stiu ca esti dependenta de mine si ca in ultimii doi ani am stat impreuna nu mult ci ingrozitor de mult. Si daca nu incepeai munca aveam eu de gand sa iti propun sa luam o pauza. E penibil deja ca la doi ani sa stea mama ta toata ziua dupa tine. Si atunci e binevenit faptul ca vom avea si noi ceva spatiu si viata personala (mai personala decat aia pe care o avem impreuna).

Insa, te rog, ai mare grija la urmatorul aspect: cand intri in cancelarie, te rog eu frumos, fa ca atunci cand deschizi gura, primul tau cuvant sa nu fie numele meu. Si nici al doilea. Iti dai seama ca toti oamenii aia au si ei copii acasa sau probabil aia care nu au urmeaza sa aiba. Si probabil aia care au deja sunt satui de ai lor si de aia si pleaca de acasa, la serviciu, ca sa se relaxeze. Daca tu te apuci sa povestesti despre mine ca apucata stii ce se va intampla? Pai in prima faza te vor asculta si din politete vor pune si intrebari despre mine. In a doua faza te vor asculta, zambind politicos, dar nu vor mai pune intrebari, caci acestea vor fi considerate provocatoare. Si in a treia faza, cum o sa apari tu, or sa dispara ei subit si in tacere. Si stii de ce? Pentru ca lucrurile interesante despre mine le rezumi in prima conversatie, pe care nu trebuie sa o provoci in mod ostentativ, vine ea de la sine la un moment dat. Iti dai seama ca nu toata lumea este interesata daca eu stiu sa ma spal pe dinti, daca mie imi place carnea mai mult decat supa sau si mai grav, cand si daca sunt deranjat la stomac de exemplu. Adica ziua in care m-am spalat pe dinti pentru prima data nu e ca si cum ar fi ziua nationala a vreunui stat, e o zi care vine in viata oricarui copil si daca te bucuri tu ca mama, nu se bucura totusi intreaga planeta. Imagineaza-ti cum ar fi ca la gradinita, cand stam in cerc cu doamna educatoare, in loc sa ne vedem de ale noastre, adica de poezii, jocuri si cantece, sa stam sa povestim despre mame, tati si ce fac ei acasa. Nu ti-ar conveni, nu? Ei bine, nici mie nu mi-ar conveni sa stie toata lumea detalii despre mine, la modul asta. Plus ca nu e cazul sa ma lauzi, ma laud si singur aici pe blog, pentru cei interesati sau lauda-ma acolo unde sunt persoane interesate de discutii de genul asta (pe un forum cu mamici de exemplu, unde clar subiectul forumului nu este situatia economica din perioada interbelica ,ci in principal copilul fiecaruia si schimbul de experienta).

Eu zic sa te bucuri de orele in care fiecare ne vedem de ale noastre. Nu plictisi oamenii si nu ma face sa arat penibil atunci cand eu o sa apar in fata acelor oameni si ei, pe baza povestirilor tale se vor astepta la cine stie ce din partea mea. Lasa-ma pe mine sa le arat ca sunt destept, daca sunt. Si nici nu ma compara cu alti copii, ca nici eu nu te-am comparat si nu o sa te compar de exemplu cu Valentina Vladimirovna Nikolayeva Tereshkova vreodata.

 

Ma opresc, sunt sigur ca ai inteles si asa o sa faci.

Ah, si inca ceva, te mai rog totusi, nu suna acasa de 10 ori in 5 ore ca sa intrebi ce fac, ca obiceiurile proaste se instaleaza repede si uite asa te trezesti ca pe la 20 de ani ma suni de 5 ori pe zi si nu iti raspund si dupa aia incepem sa ne reprosam chestii lacrimogene, eu tie ca ma sufoci, tu mie ca nu iti acord atentia cuvenita. Nu zic sa nu te intereseze de mine, dar pentru sanatatea nervilor capului meu si al tau, e bine sa ai o masura.

Acum, sa ne concentram pe partea fara mustrari si sa ne bucuram, sa ne bucuram, sa ne bucuram! Adica sa ne bucuram ca eu fac doi ani, sa ne bucuram ca eu o sa merg la gradinita la toamna si tu inapoi la scoala si mai ales sa ne bucuram degeaba!