La Agapia

Sa incep cu inceputul. Inceputul a fost sambata dimineata, cand m-am trezit la ora 5. Auzisem ca plecam in excursie pe la 7 si m-am gandit eu ca ar fi bine sa ma trezesc asa, pentru ca se stie, cine se trezeste dimineata, departe ajunge. Mama ar spune ca cine se trezeste de dimineata, moare de somn. Ceea ce este la fel de adevarat.

Si ca dimineata sa fie si mai plina, am hotarat sa ma deranjez la stomac. Stiu, stiu, nu e frumos sa povestesc asta, dar e amuzant, vorba aia, numai mama sa nu fii in conditiile astea, cand te asteapta un drum kilometric de kilometric si unicul tau fiu este deranjat de ceva…Adica ma pun in pielea ei si raaaad de nu mai pot.

Deci plecarea a fost cu cantari mari, dupa Desteapta-te mamico la ora 5, desene animate cacacioase (pardon de expresie, da alta nu am) pana la 7 si ceva…in sfarsit casa s-a mutat in masina (la propriu, pacat ca nu am poze cu bagajele) si am reusit sa plecam.

Pe drum am stat cuminte, m-am uitat pe geam, am ras, am cantat si am descoperit ca in masina mai erau si trei prieteni de-ai mei pe care nu ii vedea nimeni. Stateau sus, mai ma uitam la ei din cand in cand si ne amuzam, ne spuneam bancuri cu parinti si planuiam nebunii pentru dupa-amiaza.

In prima faza, scopul calatoriei era sa ajungem la manastiri.Dupa ce am mers pana ne-am saturat toti, am ajuns la Agapia. Am hotarat sa ramanem aici peste noapte si atunci am cautat o casa ceva. Bineinteles, eu am ales. Adica mi-am impus punctul de vedere si am zis clar: eu daca nu am capre si iepurasi si pitici, nu stau si nu dorm.

Am gasit Pensiunea Maria.

Cum m-am dat jos din masina, am cercetat locul si am pupat rapid o caprioara:

Dupa am lasat bagajele in camera, am plecat sa vizitam manastirea. Mi-a placut, toata lumea era foarte prietenoasa, mai ales cu pozele, le pupau si vorbeau cu ele, deci m-am simtit bine, nu se mai uita lumea la mine ciudat ca acasa cand pupam pe carti si vorbeam singur. Plus ca, bonus, mama m-a lasat sa aprind o lumanare!

Dar si mai mult mi-a placut cand am vizitat partea de sat in care locuiau calugaritele. Era liniste, curat, aveau niste case albe albe si radeau toate la mine.

Seara, cand m-am intors la pensiune, am tras repede o joaca: pe iepuras l-am mintit ca o sa il halesc la cina, ca sa il sperii, pe caprioara am mangaiat-o pana m-am urcat pe ea si dupa aia am pus-o sa ma duca diii, am tras de caruta fara sa reusesc sa o misc si am tinut o sedinta si cu piticii, le-am spus ca gata cu femeile, nicio Alba ca Zapada, sa termine cu prostiile ca ii rastorn imediat.

Satisfacut, m-am odihnit pe o banca:

Am urcat apoi in camera. Aici, tragand concluzia ca este nasoala treaba zilele astea si o sa am mult de mers, am facut niste antrenament.

Si mai obosit, am zis ca e cazul sa fac un dus si sa ma culc. Numai ca treaba nu e niciodata atat de simpla pe cat pare…Dusul l-am facut, dar cand eram in pielea goala ca sa zic asa si asteptam eu sa ma imbrace mama sau Tania (da, ce pot sa zic, fiind un printes, am persoane care indeplinesc aceste sarcini) s-a luat curentul. Soc si groaza: pe intuneric, femeile astea nepricepute m-au scapat pe jos. Ca sa va dati seama ce sentimente m-au incercat, puteti face o proba: sa va asezati si voi in fundul gol, aproape ud, pe parchet! Am urlaaaaaat, doamne, cat am mai urlat!Nici nu mai stiam daca aveam nervi ca astea doua nu ma mai gaseau sau ca mi se imprimase parchetul pe fund!

Noroc ca oamenii astia draguti la care locuiam temporar au dat drumul la generator, s-a facut lumina si am fost recuperat. Drept razbunare am cerut desene animate si am primit.

Am adormit in cele din urma, una peste alta multumit. Am visat ca aveam o bicicleta noua, imi cazuse lantul si nu mai puteam sa cobor de pe munte si asa ca a trebuit sa o iau la picior, dar am ajuns jos foarte repede, pentru ca facusem antrenament. Si pe drum, la coborare am gasit si niste zmeura si am mancat si nu m-a durut burta deloc.